MLA Reșița

Un secol de excelență, concentrat într-un muzeu de talie europeană

Putem afirma, cu certitudine și cu bucurie, că RESICZA, prima locomotivă fabricată în România, la Reşiţa, în 1872, este una şi aceeaşi cu piesa centrală a Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița. Din păcate, celelalte două „surori“, BOGSAN și HUNGARIA, au fost casate încă în perioada interbelică, după câteva decenii de serviciu pe liniile uzinale ale StEG și, ulterior, ale UDR. O performanță tehnică, fără doar și poate, ținând cont că ele au fost realizate în condiții improvizate, după modelul locomotivei  SZEKUL, fabricată la Viena. În epocă, vedeta incontestabilă a acestui „trio“ a fost HUNGARIA, care a fost expusă în 1873 la Expoziția mondială de la Viena. De altfel, ea a refăcut în sens invers drumul parcurs de SZEKUL doi ani mai devreme: pe apă, pe calea ferată şi pe o platformă trasă de boi. Un concurs de împrejurări, ale cărui detalii nu au fost încă pe deplin elucidate, au făcut ca RESICZA, capul de serie al producției reșițene de locomotive cu abur, să cadă într-un salvator anonimat. În 1972, RESICZA și-a luat locul central  în expoziția de locomotive din Triaj, unde se găsește și în ziua de astăzi. Constituită la aniversarea unui secol de producție de locomotive cu aburi la Reșița prin eforturile unui colectiv condus de ing. Mircea Ioan Popa, colecţia reșițeană cuprinde 16 exponate din diverse epoci de construcţie. Fabricaţia de locomotive la Reşiţa, începută în 1872 şi încheiată în 1964, este concentrată, cu câteva excepţii, în această colecţie, ceea ce deosebeşte în mod clar Muzeul de Locomotive cu Abur Reşiţa – un proiect al Fundaţiei UDR – de alte colecţii din ţară şi străinătate, acreditându-l totodată drept cel mai mare muzeu tehnic în aer liber din Europa.


Colecția de exponate a Muzeului de Locomotive cu Abur Reșița: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16.