Putem afirma, cu certitudine și cu bucurie, că RESICZA, cea menţionată în documente ca fiind prima locomotivă fabricată în sud-estul Europei, la Reşiţa, în 1872, este una şi aceeaşi cu piesa centrală a MLA Reșița.

Faptul că în 1972 „locomotiva mică“ nu purta plăcile de identificare originale RESICZA - 2, îndepărtate după 1948 și pierdute, ci o placă purtând numărul 1, a reuşit să stârnească şi apoi să alimenteze o falsă teorie a conspirației privind „adevărata“ identitate a exponatului, cu ecouri ce ajung chiar până în zilele noastre.

Fotografiile de epocă de mai sus ilustrează cum nu se poate mai bine cronologia reală a începuturilor construcţiei de locomotive la Reşiţa.

Cu toate că la Reşiţa funcţiona deja în 1865 o cale ferată industrială iar o alta, care să facă legătura cu minele de la Secul a fost construită între 1868 - 1870, trebuie făcută precizarea că pe acestea s-a folosit iniţial material rulant cu tracţiune animală.

Ulterior transformării liniilor, tracţiunea cu locomotive a fost inaugurată în 26 noiembrie 1871.

Prima locomotivă cu abur care a circulat pe linia Reşiţa - Secul a fost SZEKUL, număr de circulaţie 1. Locomotiva de tip Bt-n2 (StEG 52) a fost construită de Fabrica de Locomotive a St.E.G. - Viena după proiectul lui John Hasswell.

Aducerea ei la Reşiţa a presupus parcurgerea a trei etape distincte, ea fiind transportată mai întâi pe Dunăre până la Baziaş, de aici până la Oraviţa pe calea ferată (inaugurată în 1854) iar de aici până la Reşiţa, pe o platformă trasă de 36 de perechi de boi.

Prima locomotivă cu abur construită în atelierele reşiţene a fost RESICZA, cu numărul de circulaţie 2. Ea a fost realizată după proiectul şi modelul locomotivei SZEKUL și a fost urmată de alte două locomotive de acelaşi tip:
- BOGSAN - număr de circulație 3 și
- HUNGARIA - număr de circulație 4.

Cele patru locomotive au asigurat transportul industrial pe liniile Reșița – Secul și Reșița – Bocșa – Ocna de Fier (acesta din urmă, lungă de 31,3 km, a fost dată în folosință în 1873, la 3 septembrie).

Locomotiva HUNGARIA a fost prezentată în 1873 în cadrul Expoziției Universale de la Viena, ea parcurgând drumul în condiții similare celor în care a fost adusă locomotiva SZEKUL: pe apă, pe calea ferată şi pe o platformă trasă de boi.

Locomotivele SZEKUL, BOGSAN și HUNGARIA au fost casate în perioada interbelică, pe parcursul anilor 1930.

Un concurs de împrejurări a făcut ca RESICZA, capul de serie al producției reșițene de locomotive cu abur, să aibă un destin cu totul diferit. Potrivit unor surse, ea ar fi fost scoasă din serviciu în 1937, după care lipsesc orice referiri în legătură cu soarta ei. Redescoperită în 1957 pe o linie de manevră a uzinelor de la Câmpia Turzii, ea a revenit acasă în 1961 în urma demersurilor întreprinse de conducerea Combinatului Metalurgic Reșița.

Amplasată iniţial pe o linie de manevră din preajma Fabricii de Locomotive, în 1972, și-a luat locul central în expoziția de locomotive din Triaj, unde se găsește și în ziua de astăzi.
Din 2012, şi-a redobândit pe deplin identitatea, odată cu reamplasarea inscripţiilor RESICZA - 2.

În afara celor trei locomotive de tip Bt-n2 (StEG 52), până în 1918, St.E.G. a mai construit la Reșița încă șase locomotive cu abur industriale:
- 4 de tip D-n2 (StEG 54 Orient) – în 1884, 1890, 1894, 1898 și
- 2 de tip Ct-n2 (StEG 123) – în 1894 și 1898.

Următoarele locomotive aveau să fie construite de abia în 1925, de către noua Fabrică de locomotive a succesoarei St.E.G., Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa S.A..