În 1871, la 3 iulie, locuitorii Reșiței sărbătoreau 100 de ani de la aprinderea focului furnalelor Franciscus și Josephus, moment ce reprezintă simbolic actul de naștere al uzinelor și industriei reșițene.

Trecuseră deja 16 ani de la înglobarea furnalelor, atelierelor și instalațiilor, la 1 ianuarie 1855, în conglomeratul industrial multinațional Staats Eisenbahn Gesellschaft (St.E.G) cu sediul la Viena.

A fost o perioadă marcată de rapide dar profunde transformări, care au propulsat uzinele reșițene în rândul celor mai importante și apreciate din Europa.

Pe lângă bilanțul Centenarului, conducerea St.E.G. și-a făcut și ambițioase planuri de dezvoltare.

Astfel, în 1871 au fost finalizate lucrările de adaptare a rețelei locale de cale ferată în vederea utilizării locomotivei cu abur (în locul cailor) și au început lucrările liniei ferate industriale Reșița – Bocșa – Ocna de Fier.

Totodată a fost finalizată linia ce lega uzinele reșițene de exploatarea de cărbune de la Secul și a fost adusă de la Viena o locomotivă concepută special de John Haswell, directorul Fabricii de locomotive a St.E.G, pentru a face față particularităților acestui traseu montan. De aceea a și fost denumită SZEKUL, ea primind numărul de circulație 1., pe care l-a purtat până la retragerea din circulație, în 1936. Locomotiva a fost adusă pe Dunăre, de la Viena la Baziaș, de unde a fost transportată pe calea ferată a St.E.G. până la Oravița iar de aici, cu o platformă trasă de boi, până la Reșița.

Transportul feroviar în tracțiune cu abur pe liniile industriale din Reșița a fost inaugurat în 1871, în dimineața duminicii de 26 noiembrie la ora 8:30, când mecanicul Johann Pittner a dat semnalul de plecare al primului convoi. Se spune că acesta a acționat sirena de 233 de ori pe parcursul primei călătorii, exact numărul curbelor aflate pe traseul care lega Reșița de Secul.

După modelul SZEKUL-1 au fost construite, un an mai târziu, sub îndrumarea inginerului șef Carl Heinrich, locomotivele RESICZA-2, BOGSAN-3 și HUNGARIA-4