CFU 14 face parte dintr-o serie de locomotive cu abur concepută şi destinată exploatării pe liniile Căilor Ferate Uzinale reşiţene precum şi ale altor reţele feroviare aparţinând în special unor ramuri ale industriei grele.

Proiectul a fost finalizat în 1953, locomotivele de tip Ct-n2, Siderurgică ale acestei serii fiind construite în vederea remorcării de trenuri grele și executării manevrelor în incinta uzinelor cu specific siderurgic. Cu toate acestea, locomotive de acest tip au fost utilizate cu succes şi în exploatări miniere, rafinării, fabrici de zahăr sau uzine chimice.

Principalii beneficiari ai acestor locomotive au fost Combinatul Siderurgic Hunedoara căruia i-au fost livrate 47 de locomotive şi Combinatul Metalurgic Reşiţa, care a preluat 36. Un număr de 24 de locomotive au fost exportate în 1959 în Republica Populară Democrată Coreeană.

Acestea au avut numerele de fabricație cuprinse între 3105-3124, respectiv 3159-3262 și indicativele de la 11 la 34.

Locomotiva cu numărul de fabricaţie 3657 a fost exportată în 1960 în Republica Democrată Germană.

Fabricaţia acestui tip de locomotivă a încetat în 1961.

Anterior acestei serii, au mai fost construite în 1943 două locomotive de tip Ct-n2 CFU cu ecartament de 948 mm pentru a fi utilizate pe plan local, pe liniile industriale ale U.D.R..

Acestea au avut numerele de fabricație 674 și 675 și numerele de exploatare UDR 11 și UDR 12. Alte două locomotive de tip Ct-n2 StEG 123 cu ecartament de 948 mm au fost construite la Reșița, pentru uzul propriu, în 1894 (Nr. Fabricație 7) și 1898 ((Nr. Fabricație 9).